Am mers în Pleşcoi să verificăm cele două mituri şi realitatea satului, ignorată uneori de agenda politică. Am găsit oameni nemulţumiţi de pensii şi impozite, sătui de zarva partidelor şi  nostalgici după Epoca de Aur. Distanţa dintre speranţele sau problemele pleşcoienilor şi planurile politicienilor este cu mult mai mare decât cei 130 de kilometri cât faci de la Bucureşti, prin Buzău, până la Pleşcoi.

Satul din care se povesteşte că s-ar trage Elena Udrea se află în comuna Berca, o localitate în care de cum intri ai senzaţia că trăiesc oameni înstăriţi şi gospodari. Casele sunt bine aranjate, unele cu etaj şi garduri îngrijite. Asfaltul e proaspăt, iar la porţi nu vezi urmă de gunoi. Cum ai trecut de comună, ajungi la o intersecţie. Ai de ales, dar nu ca în politică: stânga sau dreapta. Spre Pleşcoi faci la dreapta, trei kilometri. Deja ne îndepărtăm de bunăstare.

Intrăm în sat şi mergem mai întâi pe urma cârnaţilor, la casa lui Socrate Protopopescu. Are 74 de ani şi cea mai veche reţetă de cârnaţi de oaie. Ghinionul face să nu-l găsim acasă. E plecat tocmai la Bucureşti, cu soţia bolnavă. Avem la dispoziţie alte peste 15 familii, „producătoare” de cârnaţi în Pleşcoi. Un sătean ne îndrumă: ”Mergeţi la Traţobei sau la Călin. Găsiţi acolo cârnaţi”. Batem din poartă în poartă, însă nu ne alegem cu nicio poveste.

„Domnişoară, noi vindem, aşa, la botul calului, pentru cei care mai întreabă, pentru cunoscuţi, rude. Ne temem şi noi. Lăsaţi, că nu tre să ştie lumea. Cât să fie?”, ne ia repede o producătoare locală de cârnaţi. Ne cântăreşte un kilogram, îi dăm 17 lei şi ne vedem de drum. Mit dărâmat, ne spunem, căci oamenii de aici trăiesc de pe o zi pe alta dintr-o afacere improvizată. Micile tranzacţii pe care le mai fac pleşcoienii îşi găsesc criticii chiar în sat.

Piaţa părăsită  din Pleşcoi, motiv de supărare pentru tanti Mărioara

Filosofia fiscalităţii cu tanti Mărioara

”Ăştia de vând cârnaţii pe aici ia viţelul cu 10 milioane şi ei câştigă de trei, de patru ori mai mult. Iar eu am muncit o vară ca să-l cresc. Unde e impozitul la ăştia?”, ne spune tanti Mărioara e o femeie de vreo 60 de ani, firavă la statură, uscăţivă, cu riduri adânci în piele, legată bine cu un batic care-i acoperea capul de ploaia mocănească ce ne-a ajuns în Pleşcoi. După ce ne-a explicat că nu vrea să-i facem poză că are un fiu la Bucureşti, căruia i-am putea crea probleme, femeia ne-a ţinut o adevărată filosofie pe tema impozitului.

Tanti Mărioara, cum ne-a rugat să-i spunem e supărată că producătorii clandestini de cârnaţi vînd scump, iar de pensia-i mică nu îşi permite să mânânce delicatesa tradiţională în fiecare zi. „Şi apoi, şi stomacul ăsta...Câţi cârnaţi poţi să mănânci?”, spune femeie, care cotinuă să ne explice la ce nivel a ajuns lipsa politicii fiscale în Pleşcoi. „Câţi sunt din ăştia care vând la magazin şi nu are carte de muncă?! Sau câţi au mai puţin pe cartea de muncă şi îi dă mai mult în mână, ai?! Şi statul vede ciuciu. Pâiiii?! Câţi nu sunt în sat, croitorese, zidari, tâmplari, plăteşte ceva la stat? Unde e venitul satului?”, se întreabă pensionara de 570 de lei, după 26 de ani de muncă. Până să ajungă la politica de la Bucureşti, pleşcoianca e afectată de politica locală.

Tanti Mărioara, cum ne spune că o cheamă e nemulţumită că din puţinii bănuţi pe care îi ia de la stat, primăria din Berca o obligă să plătească paza satului. „Mă pui pe mine, pensionar, să plătesc pază? Cine mă păzeşte? 30 de lei pentru pază dăm lunar şi nu am văzut pe nimeni”, spune femeia. Ar face dânsa ceva mai multă ordine la primărie. De exemplu, ar da în folosinţă piaţa din Pleşcoi, amenajată undeva pe la mijlocul satului. „Uite piaţa asta aci. Ce nu a dat anunţ, să puie o zi să vină omul să mai ia un zarzavat, să nu mă duc tocmai la dracu, la Berca. Uite aci, stă degeaba”, se revoltă tanti Mărioara.

”Tu naşti, tu curăţenie, tu mâncare, tu călcat. Mai apuci pensia la 65?”

Pensia e un alt motiv de supărare al femeii. Şi începe cu fiecare categorie. Prima, pensia de întreţinător. „Să nu se mai dea pensii la copii pentru întreţinător. Că nici mă-sa când l-a crescut nu a luat bani. Vede de mă-sa şi ia bani, nu e drept, mamă. Şi înainte eu am văzut de mama şi nu mi-a dat un ban. E mă-sa, are copii, să vadă de ea. Nu se ia bani, că şi noi am văzut de părinţi. Nu e bine, mamă”, se plânge tanti Mărioara. Femeia pimeşte un ghiont discret de la vecina Stanca: „Taci, lasă, nu mai spune”.

Bătrâna nu se opreşte. I se umezesc ochii, începe să gesticuleze nervos. Dă din mâini şi continuă cu cei care iau pensii de boală, sănătoşi fiind. „Şi câţi sunt trecuţi cu pensie de boală şi ei n-are nici pe dracu. Pe mine mă scoate cineva la pensie că sunt chioară de un ochi?”, se întreabă femeia, fără să primească răspuns. Nemuţumirea ei legată de pensie ajunge la noua lege, propuse de Guvernul Boc. „Care legea pensiilor? Să plăteşti mai mult ca să poţi să iei pensie mai mare, aşa. Asta e una. Şi al doilea: de ce să se ducă femeia la 60 la 65 de ani? Tu naşti, tu faci curăţenie, tu mâncare, tu călcat, tu le faci pă toate, faci mai mult decât bărbatul. Mai apuci să fii liberă? Nu mai apuci”, reclamă pleşcoianca, pentru care vinovaţi sunt numai cei care ne conduc.

”Pe Ceauşescu să-l pună preşedinte, că acu au venit mai mari comunişti”

”Ăia moţăie ca proştii în Parlament. Să-i dea pe toţi afară, să-i schimbe, să-i învârtă la roată, ca Ţepeş. Mai bine era pe vremea lui Ceauşescu”, este verdictul femeii, susţinută şi nea Gigi, un nostalgic după perioada dinainte de Revoluţie, când, povesteşte el, măcar tineretul o ducea mai bine. ”Mai era tineretul ăsta fără serviciu pe vremea lui Ceauşescu? Eu am fată care a făcut facultate şi nu am unde să o bag. Unde să o bag de hoţi? Ai bani, sute de milioane, da. Nu ai bani, nu te bagă nicăieri. Am plătit atâţia bani de a făcut facultate şi acu nu-are serviciu”, spune omul, cocoţat în căruţa din care descărca nişte ştiuleţi de porumb. Dacă ar fi să meargă la vot, bărbatul nu ar avea pe cine alege. Ceauşescu nu candidează.

”Pe Ceauşescu să-l pună preşedinte, că acu au venit mai mari comunişti. Am 40 de ani în câmpul muncii şi 600 de lei pensie. Îi mai votează tata-mare. Ăştia-s comunişti, nu ăia de atunci. Păi, ce, atunci erau atâtea omoruri ca acu?”, spune nervos nea Gigi. Tanti Mărioara îi completează teoria. ”Pe timpul lui Ceauşescu a fost mai bine. Nu era lumină, nu era mâncare de ajuns, dar nu a murit niciunul. Tot te mai învârteai, te descurcai, te mai duceai la o nuntă, într-o excursie,  mai făceai o adunare, aşa-i Stanco?”, spune tanti Mărioara, câutând confirmare la vecina ei. ”Aşa-i, cum să nu?”, răspunde Stanca.

Buzoianul adoptat recent de Pleşcoi, Vlad Constantin, vine cu o altă teorie. ”Nu am trăit bine niciodată. La început atunci, după Revoluţie a fost un pic mai bine, apoi din ce în ce mai rău. Aveam atunci şi salarii mai mari”, povesteşte bărbatul.

Pe de altă parte, Iordache Calion, un pensionar de 76 de ani nu se plânge de nimic. Omul e mulţumit. Are pensie bună: 1.000 de lei. ”A crescut pensia eşalonat. Am lucrat la pompieri. Eu sunt mulţumit”, spune pleşcoianul, primul pe care îl întreb ce îi spune numele Elenei Udrea.

„Vreţi să spuneţi că nu e deşteaptă Udrea? Dacă şi lui Băsescu îi place...”

Nea Calion ne lămureşte scurt: Elena Udrea nu e din Pleşcoi. Buzoiancă, adevărat, dar nu de aici. Udrea a copilărit în Pietrosu. ”I-o fi fost ruşine să spună. Cine ştie din ce viţă de oameni se trage?!”, spune bătrânul, care îmi zâmbeşte, iar obrajii roşii i se ridică mascându-i ochii aproape în întregime. ”Ea, sărăca, nu-i din Pleşcoi. Ea a şi spus că nu-i din Pleşcoi, că e crescută în Buzău”, vine să confirme şi tanti Mărioara. Mult mai dur e Victor Marica, un tânăr pleşcoian de 24 de ani: „Udrea, pleşcoiancă? Nici nu ştie unde e Pleşcoiu”, spune Victor, în timp ce încerca să-şi astâmpere calul de la căruţă.

Chiar dacă nu e de loc din satul cârnaţilor de oaie, pleşcoienii îi iau apărarea Elenei Udrea, chiar şi după scandalul din Parlament, unde a fost anchetată că ar fi cheltuit nechibzuit banii statului. „Lasă-l şi pe ăla, pe Orban, cred că are zăpăceală de vrea să o bage în tribunal. Nici ăla nu e sănătos la cap. Acuma, să-i controleze. Dacă a mâncat banii, noroc bun, dar să-i ducă în puşcărie. Dar aşa, că vrei tu să fii mai sus sau că a ocupat aia locul....Dumnezeu să mă ierte, nu e bine”, îşi dă cu părerea tanti Mărioara.

Iordache Calion pare să fi depăşit în ceea ce-o priveşte pe Elena Udrea imaginea de blondă a politicii româneşti. „Dar ea, aşa, e deşteaptă. Vreţi să spuneţi că nu e deşteaptă? Dacă şi lui Băsescu îi place, e frumoasă, sigur că e frumoasă. E şi frumoasă şi cultă, ce să mai zicem...”, mărturiseşte Calion, râzând, dar cu o privire căreia spera să-i ghicim înţelesul.

Noi cu cine votăm?

Plecăm din Pleşcoi, dar nu înainte de a afla dacă sătenii celebri pentru tradiţionalul cârnat de oaie merg la vot pe 22 noiembrie şi 6 decembrie. Dacă nea Gigi şi tanti Mărioara ne-au mărturisit din start că nu îşi mai pun ştampila pe niciun politician, Iordache Calion spune mândru: „Eu sunt devotat, domnule, mă duc la vot”. Cei mai mulţi ştiu de pe acum cu cine vor vota.

„Eu mizez pe Băsescu în continuare la prezidenţiale. Cred că nu este corupt”, spune Vlad Constantin, care, în acelaşi timp loveşte şi în contracandidat. „Geoană, nu ştiu ce promitea el...25.000 de euro pentru cei întorşi din străinătate? De unde să dea? Partidele politice nu au făcut nimic. Ăştia din 2000 până acum nu au făcut nimic, numai s-au certat, numai pe interese”, spune bărbatul, contrazis de nea Dumitru Toma, pesedist convins. „După părerea mea, Iliescu a fost cel mai bun, iar acum Geoană. Că deşteptul de Boc a spus că ne măreşte pensiile şi ne-a mărit cu 2%”, se arată nemulţumit pensionarul, care tocmai îşi cumpăra de la butic un kilogram de salam.

Victor Marica are puţine speranţe pentru viitorul lui, oricine ar ieşi preşedinte. Vrea mai multe vaci, să aibă de unde vinde lapte şi subvenţii de la stat. În speranţie e socialist, dar vot e liberal. „Nici nu ştiu pe cine să mai votez. Nici nu ştiu cine candidează. Am auzit de Băsescu şi mai e unul de la PNL, Crin nu ştiu. Cred că pe ăsta am să-l votez”, spune Victor. Cât despre şanse, fiecare ţine cu cine votează. Numai Calion e convins că Băsescu, pe care l-a ales cum cinci ani, este acum ameninţat. „Mai repede cred că iese Oprescu. Nu mai iese Băsescu. Nu ştiu, cam aşa cred eu”, dă un prim rezultat Iordache Calion.
 

CITIŢI ŞI:

Siliştea Gumeşti 2009. Moromeţii au nevoie de-un Iocan, nu de-un preşedinte


Mâine, în "Poiana lui Iocan", citiţi un reportaj din comuna Dăbuleni, judeţul Dolj, localitate reprezentată în Parlament de candidatul PSD la prezidenţiale, Mircea Geoană.