Preşedintele României din 1996 până în 2000 subliniază într-un interviu acordat în exclusivitate pentru evz.ro că vizitele lui Băsescu la Chişinău sunt doar o dovadă de populism. Născut în Tighina, astăzi localitate din Basarabia, Constantinescu este de părere că România poate ajuta Republica Moldova să se integreze în Uniunea Europeană doar printr-o diplomaţie atentă, care să nu irite Rusia. Pe de altă parte, crede fostul preşedinte, Moscova nu va înţelege greşit implicarea României în planul american de scut anti-rachetă.

evz.ro: Aţi vizitat recent Republica Moldova. Cum aţi regăsit statul moldovean?
Emil Constantinescu: Dacă am încerca să ne cunoaştem istoria adevărată, am vedea că în fiecare moment important elitele intelectuale din Basarabia au fost înaintea celor din România. Nu au mimat şi nu s-au integrat la un proces de-a gata. În 1918, în Sfatul ţării, intelectualii din Moldova au fost primii care au cerut unirea cu România, urmaţi de cei din Bucovina. În 1989, în timp ce intelectualii români semnau scrisori pentru al XIV-lea congres, cei din Republica Moldova erau în stradă în faţa Ministerul de Interne, condus de Voronin pe acea vreme, militând pentru limba română, grafica latină, tricolorul românesc şi suportând şi consecinţele: bâtele cu care KGB-iştii lui Voronin îi atacau. Şi acum au fost cu un pas înainte. Schimbarea de Guvern dramatică în urma unor lupte de stradă ale intelectualităţii ne-a prins cu o Românie înecată în campanii electorale, în discuţii absurde.

„Vizita preşedintelui este pozitivă, deşi tardivă”

V-aţi aflat în Basarabia imediat după vizita lui Traian Băsescu. Ce părere aveţi despre demersul de susţinere a Republicii Moldova în vederea integării?
Vizita preşedintelui este pozitivă, deşi tardivă. Am declarat că susţin acest efort şi să îl susţin prin societatea civilă. Dar nu pot să nu constat şi anumite stridenţe de limbaj, care oglindeau vechiul populism pentru România şi nu o iniţiativă serioasă, care să deblocheze lucrurile. Integrarea Republicii Moldova trebuie privită ca un caz special. Nu trebuie legată de alte ţări. Este o deosebire enormă între situaţia Ucrainei şi a Moldovei, de pildă. În acelaşi timp, nu trebuie legată nici de situaţia ţărilor din zona balcanică.

La ce se referă situaţia specială?
Situaţia specială se referă dimensiunile mici ale ţării, de o populaţie redusă, de o poziţie care poate fi valorificată strategic. Dar, asta cere o diplomaţie prudentă, care trebuie să se desfăşoare mai întâi în spatele uşilor închise şi după aceea în zone publice, care înseamnă discuţii atente. România ar trebui să contribuie la această diplomaţie şi să facă apel la cât mai puţine gesturi stridente.

S-au făcut astfel de greşeli până acum?
Mă refer la reacţia secretarului de stat Hillary Clinton după declaraţiile preşedintelui Băsescu. S-a creat pe drept sau pe nedrept ideea că, din nou, România încearcă să preseze, să creeze o situaţie conflictuală. Ori nici asta nu corespunde realităţii. S-a dovedit că, nici de această dată, nu am avut canalele pentru a explica şi în orice caz oamenii politici, şi mai ales oamenii de stat ar trebui să ştie că e mai important ce nu spui decât ce spui.

„Am evitat orice adresare arogantă la adresa Rusiei”

Cum putem , aşadar, ajuta statul moldovean să se integreze?
Ajutorul pe care îl putem da Republicii Moldova impune absenţa unor declaraţii care să irite Rusia. Nu cred că s-a produs, poate rareori, în relaţiile dintre România şi Rusia, o desprindere mai puternică şi clară de sub influenţa rusă ca în timpul mandatului meu, când drumul a fost total schimbat în mod deschis spre UE şi NATO. Şi parteneriatul strategic cu SUA, care avea şi o componentă de securitate extrem de importantă, pe care Moscova a înţeles-o foarte bine. Dacă îmi cereţi şi dovada, pot să vă spun modul în care au respectat întreruperea acceptului survolului şi apoi interdicţia survolului într-un moment critic de conflict foarte dur, care, după cum spunea Madeleine Albright, putea să ducă la prima confruntare militară pe teren de la Al Doilea Război Mondial între americani şi ruşi. Dar, au respectat de ce: au înţeles, dar patru ani cât am fost preşedinte am evitat orice adresare arogantă la adresa Rusiei. Am amendat imediat declaraţii total nepotrivite cum sunt cele Gazprom - Armata Roşie, Marea Neagră – lacul rusesc. Aceste lucruri sunt bune la un talk-show, dar nu au ce să caute în declaraţiile internaţionale, ţinând cont că Rusia este foarte sensibilă la statutul ei de mare putere.

Ţinând cont de perioada de criză economică, cum aţi explica din poziţia de fost şef de stat, unui om simplu, investiţia pe care va fi nevoită România să o facă în proiectul scutului antirachetă?
Securitatea naţională este ca sănătatea. Nu ne dăm seama de valoarea ei decât atunci când ne îmbolnăvim. Securitatea naţională a fost o obsesie pentru naţiunea română, o obsesie de secole. Parteneriatul strategic cu SUA din 1997 a fost primul moment din toată istoria poporului român când securitatea era asigurată de cea mai puternică forţă militară a lumii. Şi se ştie foarte clar că SUA înainte şi apoi NATO niciodată nu îşi abandonează aliaţii. NATO mai face, a mai avut momente de ezitare, dar SUA niciodată. De aceea, parteneriatul strategic este o piatră unghiulară şi când a fost încheiat cu SUA, statul român şi-a văzut apărate graniţele, integritatea, identitatea, suveranitatea şi tot ce este corelat cu acestea, inclusiv securitatea economică. Nu sunt lucruri care se pun în balanţă cu inflaţia sau alte costuri pentru că nu au preţ. Sunt lucruri în viaţa popoarelor care nu au preţ. De exemplu, preţul fericirii. Aşa e şi cu securitatea naţiunii.

Rusia nu va înţelege greşit montarea scutului anti-rachetă în România

De ce este important acest proiect pentru România?

Acest proiect este o evoluţie pozitivă. Înseamnă că există o protecţie pentru viitor. Sigur, el va deveni operaţional în 2015, dar anii trec foarte repede. Oamenii trebuie să înţeleagă: costurile sunt insignifiante faţă de costurile enorme care sunt suportate de SUA şi care protejează România într-un viitor de rachete care pot să plece de oriunde şi care schimbă tipul de ameninţări. Războiul Rece a fost construit pe o ameninţare reciprocă dintre doi mari pioni care se puteau distruge unul pe altul, dar care aveau o responsabilitate exact din acest moment. Acum, pot să apară actori noi, diferiţi, din ţări cu regimuri dictatoriale care pot să ia măsuri extrem de periculoase pentru ei şi alţii şi atunci e foarte bine că România este în integralitatea teritoriului protejat.

Rusia nu va înţelege greşit acest demers?

Nu va înţelege greşit acest demers. Niciodată nu se dă publicităţii, dar nu se încheie un tratat până nu au fost discutate consecinţele lui pe termen lung. Sigur, în momentul în care s-a anunţat presei oferta SUA de a participa, răspunsul pozitiv al României era bine cunoscut. Există şi un interes al Rusiei, pentru că sunt anumite zone care neliniştesc şi Rusia.