|
VANCOUVER 2010. Biatlonista, cea mai cunoscută schioare a României, susţine că disciplina pe care o practică este dură şi că face mai multe sacrificii decât fotbaliştii.
Biatlonista Eva Tofalvi (31 de ani) este sportiva cu cel mai bogat palmares din întreaga delegaţie a României care, începând din 12 februarie, urmează să participe la Jocurile Olimpice de iarnă, competiţie care va fi găzduită de oraşul canadian Vancouver.
Schioarea este singura noastră reprezentantă care are şanse teoretice la o medalie. Cea mai mare realizare a Evei a fost bifată anul trecut, când a triumfat într-o etapă de Cupa Mondială.
La Vancouver, Eva va purta steagul României la ceremoniile de deschidere şi de închidere: „Înseamnă enorm pentru mine. Să duci steagul ţării tale este o mare onoare, un sentiment foarte plăcut. E mult mai important şi decât să fii căpitan de echipă în alte sporturi”.
EVZ: Cum ai început biatlonul?
Eva Tofalvi: În primul rând, m-a ajutat zona în care m-am născut. Provin din localitatea Harghita-Băi. La cinci ani aveam deja schiurile în picioare. Am vrut întotdeauna să practic schi alpin, nu schi fond, numai că nu aveam posibilităţi. Nu deţineam echipament pentru schi alpin, aveam însă pentru schi fond, aşa că am ales forţată de împrejurări. Tata este pădurar, nu mă putea ajuta prea mult financiar. Schiul e, totuşi, un sport costisitor.
Ai şanse să câştigi o medalie la Jocurile Olimpice?
Nu pot să mă gândesc la o medalie. Ar fi prea mult. Am concurenţă foarte puternică, sportivii nordici sunt specialişti în sportul ăsta.
Cum se antrenează un biatlonist?
Acest sport este foarte greu. Te solicită foarte mult din punct de vedere fizic. Viaţa sportivă trebuie să fie exemplară, altfel nu se poate. Alerg foarte mult, aproape cât un maratonist, schiez, merg la sala de forţă. Nu am restricţii la mâncare şi de băutură, dar nu pot exagera cu carnea de porc, de exemplu.
Deţine o pensiune în Harghita-Băi În fotbal se vorbeşte despre efectele negative ale partidelor de sex înaintea unui meci oficial. La biatlon există restricţii de acest gen?
Nici nu se pune problema de sex înaintea unei competiţii. Cât despre alte genuri de distracţie… N-am fost de patru luni într-o discotecă. Fotbaliştii sunt o glumă bună pe lângă noi! Să vină să vadă cum facem noi, schiorii, o pregătire fizică.
Eşti mulţumită de cât câştigi?
Poate o să vă surprindă, dar sunt mulţumită. Se câştigă bine, mai ales dacă reuşeşti să te clasezi la concursuri între primii zece. Nu dau sume, dar se poate trăi decent.
Ai 31 de ani şi vei participa la cea de-a patra Olimpiadă. Vei mai concura după Vancouver?
Schi fondul este un sport care poate fi practicat şi la vârste mai înaintate, până pe la 36-38 de ani. Nu mă gândesc să renunţ, nu sunt căsătorită, nu am copii. Am o pensiune acasă, la Harghita- Băi, se numeşte „Tofalvi”, şi o ajut pe mama s-o administreze. Afacerea merge chiar binişor.
|
Cu asemenea atitudine...
O componenta majora care lipseste sportivilor romani (nu numai in sporturile de iarna) este lipsa de determinare.
"Nu pot sa ma gandesc la o medalie". Cum adica? Pai daca asa pornesti la drum sigur nu iei medalie. Ai ajuns sa mergi la Olimpiada, ai si un palmares care nu este de neglijat - inseamna ca ai o sansa. Si lasa pensiunea lui mama si ce fac fotbalistii la antrenament...nu-i asta problema ta. Sa-ti stea gindul doar la competitie.
Succes!
Tipic pentru majoritatea sportivilor romani
...lipsa de modestie shi de supraevaluare/lauda de sine. Nu contest in nici un fel ca sportul pe care il practica dumnea ei e dur, dar sa faci o astfel de afirmatzie nu cred ca are o sustzinere serioasa shi nu ishi are rostul -> disciplina pe care o practica este dura si ca face mai multe sacrificii decat fotbalistii.
Nu sint sportiva shi nici nu am un sport care sa ma inebunasca, dar shi asha imi dau seama ca fiecare sportiv care ajunge la performatze shi e capabil sa le sustzina pe o perioada indelungate de timp face nishte eforturi shi sacrificii deosebite, pentru care merita respecte (nu conteaza sportul practicat)
MULTA BAFTA in competitzii! poate va veni shi schimbarea de caracter (vezi Lance Armstrong in It's not about the bike My journey back to life)... ca se poate!
lance
uita-l pe lance , ca sa dat bolnav de cancer ca medicamentele sa-i acopere dopajul ...
refuza sa ii fie analizate acum probele de cand a castigat ...
prietenii stiu de ce ...
restul e politica
pentru "abo"
Lance Armstrong nu "s-a dat" bolnav de cancer, asta e o prostie pe care o debitezi din nestiinta. El este un fenomen printre sportivi, faptul ca a luptat
impotriva cancerului l-a intarit fizic si mai ales moral. Sportiva noastra schioare are o mentalitate gresita, daca spune ca nu se gandeste la o medalie. Poate ca e prea modesta, dar intr-o competitie nu e nevoie de modestie. Moralul cu care pleci conteaza enorm: trebuie sa crezi ca vei castiga. Altfel, retrage-te...