|
Alege luna si anul
 |
Martie |
 |
|
2010 |
|
|
|
Comuna ieşeană Grajduri are vreo 3.000 de români şi 1.000 de ţigani, scandaluri la ceas
de seară, un birt, un bust ce-l reprezintă pe fostul şef de post şi un agent trist. La ceas de seară, când mascaţii pătrund în lumea înţesată cu poveşti de război şi de iubire a ţiganilor din comuna ieşeană Grajduri, scandalagiii îşi pun o întrebare aproape legitimă: le intră în casă mascaţii poliţiei sau ţiganii mascaţi din comuna rivală Ciurea? Au fost situaţii în care, pentru că locuitorii vreunei case-turn stăteau regulamentar cu faţa la podea în timpul unei razii, le-au dispărut din casă felurite lucruri de valoare.
Aşa că o razie adevărată devine, inevitabil, o situaţie complicată, care se rezolvă, de obicei, după intervenţia poliţistului local, înzestrat cu mult mai multă credibilitate în ochii comunităţii decât o gaşcă de mascaţi la un loc. E cel pe care lumea îl ştie şi-l acceptă, cel care le face buletine şi le dă amenzi şi le mai zice uneori că scandalul se poate rezolva şi după altă lege decât cea ţigănească. Omul bun în uniformă, cum ar veni.
La numărătoare de agenţi
E însă greu în ziua de azi să fii poliţist - mai ales unul bun - într-o comună-problemă, şi e vorba, în general, de bani. Din patru posturi aprobate pentru comuna asta fără vreun bec pe stradă, însă cu maşini de lux, birt cu mese din plastic şi fără scaune, e ocupat unul singur. Agenţii au plecat, unul câte unul.
Cel care a fost şef de post până în septembrie, de exemplu, Ciprian Asmarandei, a trebuit să se mute mai aproape de Paşcaniul natal, pentru că bugetul de stat n-a mai găsit bani pentru a-i acoperi chiria. A ajuns, în schimb, vedetă la ştiri, după ce ţiganii conduşi de bulibaşa Gagarin Stănescu i-au ridicat un bust din ipsos. Aşa, de dor. Un bust care, în treacăt fie spus, îi seamănă doar la uniformă.
Când vin televiziunile, ţiganii se adună în jurul camerei şi zic întruna: „Era băiat bun, noi îl vrem înapoi, că era bun cu noi. Facem şi grevă pentru ca el să vină înapoi!”.
Agentul Ciprian Asmarandei n-a mai venit însă să-i vadă şi nici n-are de gând s-o facă, nici în situaţii excepţionale: de exemplu, dacă-i îmbracă statuia în aur, aşa cum promit, mai nou, ţiganii. Vorbeşte însă cu mândrie despre cum a făcut el ordine în comună. Gurile rele spun, totuşi, despre el că merita statuie tocmai pentru că avea comportamentul tipic şi absolut convenabil al unei statui.
REPREZENTĂRI. Varianta în ipsos a Agentului Ciprian Asmarandei, rămasă în Grajduri
Foto: Răzvan Vălcăneanţu
Un alt poliţist, Ionuţ Stan - ţigan ursar adus special la Grajduri pentru a le vorbi oamenilor pe limba lor - a plecat cu o bursă în străinătate, după ce a conferenţiat pe la Bruxelles despre experienţa sa de ţigan poliţist. Cum ar veni, a adunat de prin Grajduri material de studiu.
Agentul rămas acum în comună, Cristian Ignat, e „bun şi ăsta”, explică oamenii de prin ţigănie, dar parcă nu-i acelaşi lucru pentru ei. Şi-a făcut intrarea în forţă - a scos pistolul şi a tras în aer, pentru a potoli un scandal -, şi de atunci îi cam ştiu toţi de frică. În câteva luni, şi-a înţesat dulapul cu dosare. E un poliţist singuratic, într-o comună înţesată cu poveşti de război şi de iubire.
„E greu pentru unul de la oraş”
Problema din Grajduri e valabilă mai peste tot. „În general, la ţară sunt multe posturi cu deficit, mai ales de când a intervenit problema cu banii pentru chirii. Problema poliţiştilor pentru aceste posturi este una pe care Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi a încercat s-o rezolve”, explică purtătorul de cuvânt al inspectoratului, Virginia Pralea.
Sunt şi alte probleme în afara celei care ţine de bani, spune ea: „E greu pentru unul de la oraş să se adapteze la condiţiile umane de la ţară. Are de-a face, de foarte multe ori, cu stări conflictuale în familie, generate de consumul de băuturi alcoolice. Iar într-o comună nu sună nimeni la 112 să spună că vecinul lui şi-a bătut nevasta”.
Trebuie pătruns pe alte căi pentru a afla despre existenţa unor astfel de evenimente „minore”, trebuie metodă, trebuie răbdare. Comuna Grajduri, cu un singur agent şi cu bustul predecesorului său, devine un studiu de caz.
„Ţiganii au căpătat încredere, s-au comportat frumos cu mine. Unora le-am făcut eu buletin când au împlinit vârsta, le era ruşine să mă vadă dacă săvârşeau vreo faptă.”
Ciprian Asmarandei, agent cu bust
FRAGMENTE DIN SUFERINŢELE AGENTULUI IGNAT
„Mi-au zis: «Vrem să ne omorâm între noi, daţi-vă la o parte!»”
Pietrişul scârţâie sub roţile unui Audi care urcă. Pe deal sunt ţiganii, iar jos, la şosea, sunt românii. Statistica i-a împărţit cam aşa: 1.100 de ţigani căldărari, dintre care vreo 200 n-au încă acte, iar restul până la 3.800 - români.
Altfel, la categorisirea infracţiunilor, realizată de poliţistul din comună, furturile de animale şi de lemn trec de obicei în dreptul românilor, iar evaziunile fiscale şi înşelăciunile - în palmaresul ţigani lor.
E lumină la sediul poliţiei din Grajduri. E un hol, apoi o cameră şi încă una, cu birou. În dreptul geamului se află un cuier pe care sunt agăţate trei chipiuri de poliţist şi câteva uniforme.
Agentul Cristian Ignat s-a întors în urmă cu câteva minute de la Iaşi, de la o şedinţă, şi acum îşi reintră în rol. Vorbeşte amărât şi deschis despre orice. Numai luna asta a pus între coperţi vreo 20 de dosare. În hârtii se pomeneşte în termeni administrativi despre câte o bătaie iscată în zodia tulburelului, un furt, o evaziune fiscală, o înşelăciune.
Lumea nu vrea poliţişti în casă
„Munca de poliţie e plină de de zamăgiri. Asta e, mergem înainte!”, şi suspină. Ignat a ajuns în Grajduri anul trecut, pe 4 februarie. Lucrase până atunci pe partea cealaltă a dealului, la Ciorteşti, apoi, pentru câteva luni, la Scânteia. „Aici era un dezastru. La vreo lună după ce-am ajuns, a fost o acţiune a Direcţiei Poliţiei pentru Intervenţie Rapidă, am fost cu ei să liniştim un scandal. Erau ţigani cu săbii şi topoare. Mi-au zis: «Vrem să ne omorâm între noi, daţi-vă la o parte!»”, îşi aminteşte agentul.
Dac-ar fi fost numai scandalurile din comună, mai era cum era. „În post era şi o situaţie tensionată între colegi. Am zis de la început că nu-mi place mediul de lucru”, povesteşte el, însă evită să intre în amănunte. În această vreme, a încercat să-şi găsească o gazdă, ca să nu mai fie nevoit să vină mereu cu maşina personală de la Iaşi, aflat la vreo 30 de kilometri. A bătut pe la porţi, inclusiv cu primarul alături, dar n-a vrut nimeni să-i dea un pat. Lumea nu vrea poliţişti în casă şi nu poţi să-i obligi.
„Mi s-a sugerat chiar la un moment dat să-mi pun un pat aici, dar nu se poate”, spune agentul. A făcut vreo cinci rapoarte în legătură cu situaţia sa, i s-a răspuns însă senin că nu se poate face nimic.
Aşa că, în prezent, agentul Ignat se urcă seara în maşină, pleacă acasă la nevastă şi la copil şi se întoarce a doua zi. Asta atunci când somnul locuitorilor din Grajduri nu e zbuciumat de zgomotul furcilor şi al topoarelor, bineînţeles.
Finalul trebuie să aibă o notă optimistă. În orele de chin ale agentului Ignat şi chiar în afara lor se strecoară şi ceea ce el numeşte un bun câştigat: ţiganii au început să renunţe la un vechi obicei şi depun reclamaţii faţă de alţi ţigani.
„Staborul ţigănesc e o vrăjeală! Aşa că au căpătat mai multă încredere în legea «românească». Îmi spun chiar uneori: «Adu cagulele, să fie oleacă de linişte!»”. În dulapul de lângă agentul Ignat sunt acum, printre altele, zece dosare „ţigani contra ţigani”.
FRAGMENTE DIN SUCCESELE AGENTULUI ASMARANDEI
„Ţiganilor le era ruşine să mă vadă dacă săvârşeau vreo faptă”
Agentul cu bust, Ciprian Asmarandei, s-a mutat luna trecută în comuna Valea Seacă, la vreo şapte kilometri de Paşcani, şi-i e mult mai bine aici decât în Grajduri. Se vede, de altfel, în zâmbetul său larg. Chiar dacă Valea Seacă e de două ori mai mare, cei patru agenţi sunt mai mult paznici de pădure. În rest, mari evenimente nu sunt.
Se arată mândru de el când vine presa să-l intervieveze, chiar dacă încrederea în sine i-a fost cumva zdruncinată de faptul că statuia ridicată de ţigani e cam de prost-gust şi-l arată cu vreo 20 de ani mai bătrân. O consideră totuşi un semn de preţuire pentru binele făcut comunităţii. „Intenţia e frumoasă”, se consolează agentul.
După ce-a terminat şcoala de poliţie, în 2002, a ajuns direct în Grajduri, iar poveştile colegilor n-au făcut decât să-l sperie mai tare. S-a apucat să facă tabele cu ţiganii fără acte de identitate şi cu poreclele lor, a început să-i pună în legalitate. Aşa i-a învăţat: după porecle şi după case. „Au căpătat încredere, s-au comportat frumos cu mine. Unora le-am făcut eu buletin când au împlinit vârsta, le era ruşine să mă vadă dacă săvârşeau vreo faptă”, spune Asmarandei. Se uita în ochii respectivului delincvent cu reproş, iar delincventul lăsa capul în jos şi crăpa de ruşine, zice poliţistul.
„Nu puteam să beau un şpriţ”
Necazul cu Grajduri a fost întotdeauna neocuparea posturilor: niciodată n-au fost patru poliţişti, aşa cum e prevăzut. De vină-s banii puţini, bineînţeles, şi munca venită la pachet pe adresa poliţistului care se încumeta să-şi încerce norocul pe aici. Pentru Asmarandei, cele şapte săptămâni în care s-a nimerit să fie singur în Grajduri au fost un coşmar: „Îmi venea şi mie din când în când să mă duc undeva, în pădure, să beau un şpriţ. Nu se putea, că imediat suna telefonul”. În biroul agentului Asmarandei e o canapea pe care stau alţi doi poliţişti. Rar apare cineva în uşă. Şi doar pentru vreun fleac administrativ.
Privind înapoi la ce-a trăit în nouă ani acolo, agentul Asmarandei e de părere că, de unul singur, agentul Ignat va înnebuni.
VEDERE DIN GRAJDURI. O comunitate îşi aşteaptă şeful de post
UN POLIŢIST DISCRIMINAT
„Ăsta nu mai vine la mine, că-mi aduce ghinion în casă”
Un moment de cotitură în viaţa comunei a fost, aparent paradoxal, aducerea unui agent de poliţie ţigan, menit să-i împace pe limba lor. Se întâmpla acum vreo doi ani, îşi aminteşte Asmarandei. Agentul Ionuţ Stan a fost primit bine iniţial, până ce ţiganii s-au interesat asupra arborelui său genealogic şi-au aflat că e ţigan ursar.
Trebuie menţionat aici că cei din Grajduri sunt căldărari şi-i desconsideră pe rivalii din Ciurea, inclusiv pentru că acceptă printre ei ursari, consideraţi cumva o categorie inferioară. Necazul cu agentul Stan era, aşadar, unul de natură „etnică”.
„Mergeam cu el pe la ţigani, îl prezentam. Când mă întâlneam cu ei, după asta, îmi spuneau: «Ţiganul ăsta nu mai vine la mine, că-mi aduce ghinion în casă»”. Între timp, Ionuţ Stan s-a lăsat de uniformă şi studiază în străinătate, cu o bursă consistentă, după ce a conferenţiat despre situaţia ţiganilor din Grajduri.
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
romi cu romi sa ne unim
pareu ca in 5 ani numarul tiganilor depaseste cel a rumanilor
interesant ca de crimele moldovenilor din comuna care au la 25 la suta dosare penale nu scrieti nimmic
emilian, "pareu" ca esti un bou
Nu stiu daca statistica ta se bazeaza pe tulburel sau pe manele. Oricum, la tine-n sat cred ca esti un tip "beton" Pareu ?
Un articol frumos
Salut
Felicitari pentru articol. mi-a facut mare placere sa-l citesc chiar daca imi pare rau ca nu ai abordat mai mult partea cu tiganul politist si sa spui si ce ziceu tiganii insasi despre el nu colegii care uneori sunt is putin invidiosi. Eu acum sunt in Franta si lucrez aici. Am renuntat la politie pentru ca sunt tanar si am puterea sa merg mai departe, sa muncesc si sa fiu respect de catre STAT pentru munca pe care o fac. Lucru care in politie nu se intampla. Imi pare rau pentru fostii mei colegi care au ramas sa "chinuie" mai departe.
Am o sugestie de articol pentru tine pentru a intelege de ce nu sunt destui politisti la tara: Fa un un fotoreportaj cu WC de la posturile de politie:).
FELICITARI PENTRU ARTICOL!
Un articol relevant pentru munca politistului in general si a celui dintr-o comuna, in special. Dupa cum vedeti sunt si politisti care-si fac munca cu onestitate, cu devotament, sunt apreciati in comunitatile in care lucreaza. Va invit asadar sa vedeti si cu alti ochi profesia de politist si doar prin prisma acelora care iau spaga sau nu-si fac datoria asa cum trebuie, si care, intr-o zi sau alta vor fi indepartati din sistem. Inca o data, BRAVO PTR ARTICOL!
mexicanule
esti politist, nu-i asa. dupa ce si cum scrii dar mai exact dupa porecla. oare tu ii cunosti pe mexicani?
Propunere
As vrea sa faceti un articol si despre munca politistilor din mediul rural dintr-o zona unde statul roman si-a pierdut demult autoritatea, unde se constata o disolitie a institutiilor statului, adica in.....secuime. Cel putin asa ne invata pfofetul si mantuitorul Vadim.
Daca e greu pt politai sa-si dea demisia
iti dai demisia si mergi sa lucrezi la privat daca esti dezamagit de meseria ta! Dar ai grija ca la privat nu vei mai sta pe un scaun la un birou...
Ai" vorbit" ca sa nu taci
Ideal este acolo unde iti place sa muncesti(sa spui imi place ceea ce fac).Tu vezi privatul ca solutie a tuturor problemelor gresesti lucrez si eu la privat si nu este perfect.Intamplator , cunosc localitatea in cauza ,este o "localitate problema" personal nu as lucra acolo pe salariul de 10 ori al politistului.