|
Alege luna si anul
 |
Martie |
 |
|
2010 |
|
|
|
EVZ vă propune la 60 de ani de la înfiinţarea Securităţii, principalul serviciu represiv al PCR, un interviu-fluviu cu politologul Vladimir Tismăneanu Şase decenii s-au împlinit ieri de când Securitatea a fost băgată în sânul românilor, ca un şarpe otrăvit. Opera acestui instrument al răului: 640.762 de oameni au ajuns la puşcărie, în lagăre sau au fost deportaţi din cauza muncii “informative” întreprinse de “băieţii cu ochii albaştri”. Şi numărul nu e complet. Cercetătorii descoperă mereu nume noi de adăugat pe lista terorii.
EVZ pune întrebări despre ce a fost atunci şi ce este acum securistul, personaj enigmatic, fără morală sau scrupule, care a lepădat haina ideologiei comuniste pentru paltonul haute-couture capitalist. Care conduce din umbră sau de la vedere “marile afaceri”, în fapt o jupuire constantă a statului român de resurse. Care nu mai torturează oameni în beciuri infecte, ci ia credite nerambursabile, face avere, plajă în Miami şi ski în Austria. Sunt peste tot: din Parlament până în consiliile de administraţie ale multinaţionalelor.
EVZ întreabă. Răspunde politologul Vladimir Tismăneanu, coordonatorul Comisiei Prezeidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Nicio iluzie despre rolul funest al Securităţii
EVZ: Pentru românul mediu statistic, Securitatea a produs (şi încă produce) o eterogenitate de atitudini şi sentimente. Pentru unii, “braţul înarmat” al ordinii socialiste a fost “le mal du siecle”, alţii, din contră, au argumentat că existenţa unui serviciu secret era absolut necesară pentru protejarea intereselor României comuniste. Cum “citiţi” prezenţa instituţiei în istoria recentă a ţării? Aveţi “sentimente” vizavi de acest subiect? Sau e doar un topic de studiu?
Vladimir Tismăneanu: Securitatea a fost construită, asemeni Cekăi lui Felix Edmundovici Dzerjinski, drept „sabie şi scut” servind interesele partidului comunist, respectiv al nomenklaturii şi liderilor acesteia. Au existat momente de relativă „scăpare de sub control”, însă acestea au fost efemere şi Securitatea a revenit urgent la matcă, adică a reintrat sub totala supraveghere a aparatului de partid, atât la nivel central, cât şi local. Nu am avut niciodată vreo iluzie privind rolul funest al acestei instituţii. Regimul comunist, în România ori în altă parte, nu ar fi putut funcţiona fără prezenţa ubicuă şi terorizantă a poliţiei secrete.
O poliţie politică pentru care nu era suficientă descurajarea şi neutralizarea oricărei activităţi de opoziţie, ci care urmărea controlul minţilor umane. Teroarea poliţienească şi ideologică au fost inseparabile, în cazul sistemelor totalitare, de dreapta ori de stângă. Mărturisesc că pentru mine Securitatea a fost o instituţie indubitabil criminală, lucru scris de altfel şi în Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale. Criminală prin scopuri, comportamente, metode. Nu există circumstanţe atenuante pentru crimele împotriva umanităţii comise de Securitate. Din perspectiva mea, ele sunt imprescriptibile, tot aşa cum nu se prescriu crimele juntei din Argentina ori cele ale dictaturii naziste. Scria odată marele istoric Richard Pipes, „despre lucrurile pe care oamenii le-au făcut cu pasiune, nu se poate scrie fără pasiune”.
”E o probă de daltonism să-l consideri pe Brucan dezident”
În acest sens, urmând lecţia sa, dar şi pe a unor François Furet, Marin Malia ori Alain Besançon, îmi asum o atitudine valorizantă în analiza pe care o întreprind. Mi se pare astfel o probă de daltonism istoric şi moral să-i privim pe autorii „Scrisorii celor şase”, şi mai ales pe Silviu Brucan, drept un fel de disidenţi. Au fost fracţionişti în interiorul PCR, au dovedit un anumit curaj în datele concrete ale României lui Ceauşescu, erau însă militanţi care au rămas convinşi că Securitatea fusese creată „pentru apărarea cuceririlor revoluţionare”.
Îi deranja doar faptul că ea devenise o unealtă în mâinile clanului Ceauşescu, nu că era o instituţie ilegală, conspiraţionistă şi criminală prin chiar natura ei. Odată readusă sub biciul partidului, ori al FSN-ului, nu mai aveau probleme cu Securitatea şi securiştii. Cum altfel putem explica benevolenţa lui Ion Iliescu faţă de atâţia securişti notorii, fie ei din zona serviciilor interne, din aceea a DIE/CIE ori a direcţiei de informaţii a armatei? Spărgând miturile despre o Securitate „patriotică”, Raportul Comisiei Prezidenţiale a provocat reacţii furibunde venind din aceste zone reptilian-întunecate.
„Monstrul”, privit în ochi
Survolând statistica macabră a victimelor Securităţii, compilată în decenii de studii academice, cineva poate conchide rapid că principala instituţie represivă a statului comunist a întemniţat şi ucis cu o metodă de inspiraţie marxistă sute de mii de cetăţeni. Se află şi altceva în spatele acestei “măşti criminale”?
Ideologia a fost cheia întregii operaţii de asasinat în masă, alibiul criminalilor care se socoteau absolviţi de orice vină. Revoluţionarii bolşevici credeau că au Istoria de partea lor, se simţeau aprioric exoneraţi prin această alianţă cu logica unui mitizat determinism social. Totul era permis atunci când Dumnezeu fusese înlocuit prin mistica Raţiunii şi cultul Proletariatului decretat drept clasa mesianică a istoriei. Violenţa statală era consfinţită ca metodă legitimă. Crimele Securităţii au fost astfel ideologic motivate, nu au fost acţiunile unor psihopaţi individuali ori ale unor gangsteri banali.
Fireşte, au existat nenumăraţi sadici între torţionari, tot aşa cum în rândul SS-iştilor erau destui criminali de drept comun. Dar nu sadismul individual explică apetitul terorist al securiştilor, ci convingerea că servesc interese superioare. Devotamentul pentru „Cauza” partidului al unor Ioan Soltuţiu (anchetatorul lui Pătrăşcanu, între alţii) ori al lui Gheorghe Enoiu, şeful anchetelor speciale, principalul torţionar al anilor ’50 şi ’60, nu poate fi negat ori subestimat. Sunt convins că şi astăzi Enoiu găseşte argumente ideologice pentru fărădelegile pe care le-a înfăptuit. Cred că nu m-am înşelat când am crezut că l-am recunoscut pe Enoiu stând, împreună cu soţia pe o bancă din Parcul Herăstrău.
Era în iulie anul acesta, eu mă plimbam împreună cu puştiul meu Adam, era în ziua când plecam spre Sighet pentru a participa la Şcoala de Vară organizată de Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. A fost una din acele borgesiene coincidenţe, stranie şi inexplicabilă, care ţi se întâmplă doar de câteva ori în viaţă. M-am uitat în ochii lui, el m-a privit ţintă, sfidător, fără ruşine. Sunt sigur că ştia cine sunt. Numele lui Enoiu e menţionat în Raport, ştiu că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a iniţiat o acţiune pentru aducerea acestui monstru în faţa justiţiei. Şi totuşi, nimic nu s-a întâmplat.
Ce aşteptăm, cum explicăm această scandaloasă situaţie? Aş mai menţiona faptul că pe lângă Securitate, au existat Comisia Controlului de Partid şi Ministerul Controlului de Stat, instituţii represive care au înspăimĂntat şi chinuit mii şi mii de oameni. De ce nu vorbim despre Dumitru Coliu, despre Constantin Pârvulescu, despre Ianoş Vincze?
Leonte Răutu, dictatorul ideologic absolut
În România postdecembristă Securitatea pare să însumeze nu doar ororile fostului regim, ci şi pe cele ale actualei ordini politice. “Erorile” democraţiei ţin de o oarecare zonă gri, greu identificabilă, mereu asimilabilă fostelor structuri securiste. Cum a reuşit Partidul să iasă “curat” după 45 de ani de experiment totalitar?
Nu voi obosi să o spun: Securitatea a fost o instituţie subordonată total partidului. Dacă vă amintiţi filmul lui Alexandru Solomon despre afacerea „bandei Ioanid” („Marele jaf comunist”) — la un moment dat colonelul Enoiu o spune categoric: întregul scenariu a fost scris la Comitetul Central. Tot astfel, numai un naiv ori un analfabet istoric îşi poate închipui că afacerea Noica-Pillat a fost urzită de Securitate.
Firele duc inexorabil către Direcţia de Propagandă şi Cultură a CC al PMR, către Jdanovul României, dictatorul ideologic absolut care a fost Leonte Răutu. Drăghici era un primitiv, un individ rudimentar. Linia Securităţii o dictau membrii Biroului Politic, Dej, Teohari Georgescu, Ceauşescu, Chişinevschi, Pauker, Răutu, Moghioroş, Pîrvulescu, Borilă, Bodnăraş, Maurer, Miron Constantinescu. Securitatea a aplicat cu morbidă ardoare programul urii sociale, al eliminării „duşmanului”, conţinut în ideologia luptei de clasă a partidului comunist. A disocia rolul Securităţii de cel al partidului, inclusiv în viaţa de apoi a regimului, ar fi o eroare. Cele două instituţii au fost mereu întrepătrunse, îngemănate, s-au susţinut şi au colaborat cu perversă dragoste mutuală. Ca şi NSDAP şi Gestapoul.
Ruşinea de a fi copilul unei bestii scelerate
Dacă acceptăm faptul că foştii securişti au “privatizat comunismul”, preluând o formulă utilizată de Marius Oprea, putem conchide că piaţa liberă este de fapt doar o marionetă în mâinile “lor”?
Nu pot împărtăşi asemenea generalizări, deşi împărtăşesc dezgustul în raport cu privatizarea nomenklaturii. Nu e nicio bucurie să-i vezi pe fiii şi ginerii foştilor magnaţi comunişti prosperând sub ochii noştri, fără vreo urmă de căinţă ori regret. Pe de altă parte, piaţa liberă şi competiţia democratică generează comportamente spontane ce nu pot fi anticipate de nici un fel de „laborator” securist. Nu mă îndoiesc că multe din ideile perestroikăi se vor fi născut în mediile KGB-iste.
La urma urmei, erau cei mai bine informaţi referitor la colapsul moral şi economic al sistemulu. Dar există iniţiativa umană, există aspiraţii spre libertate care nu pot fi îndiguite prin manoperele poliţiei secrete. Securitatea a încercat mereu să dezinformeze, să intoxice şi să compromită mediile şi acţiunile disidente. Ştim că s-au plasat minciuni confecţionate cu minuţie împotriva unor Doina Cornea, Paul Goma, Dan Petrescu, Vasile Paraschiv ori, în zona rusă, împotriva unor Soljenitîn şi Saharov.
În plus, sunt convins că la a doua generaţie, deci a copiilor de ofiţeri şi de informatori, începe să funcţioneze şi sindromul ruşinii. Nu cred că este o mare plăcere să ştii că părintele tău a fost un anchetator feroce, o bestie scelerată care a servit un sistem criminal. Treptat, ca şi în Germania post-nazistă, vor apare şi forme de delimitare generaţională. Ceea ce nu înseamnă că nu există nesimţire morală. Vasile Paraschiv, erou al disidenţei anticomuniste, s-a trezit ameninţat, în anii recenţi, de fiul unuia din foştii săi torţionari.
Socialismul de stat este adesea asociat cu teroarea. Îmbracă securistul, de unul singur, această teroare sau este doar o piesă dintr-un puzzle mult mai larg?
Instituţia Securităţii a fost una criminală, opusă însăşi ideii de stat de drept. În termenii lui Kolakowski, a fi lucrat în această instituţie, a fi servit-o, înseamnă a fi colaborat cu Diavolul, deci a te fi îndrăcit. În plan moral, exorcizarea are şi va avea loc prin cunoaştere. De aici şi semnificaţia durabilă a Raportului Comisiei Prezidenţiale. Este însă nevoie de o lege a lustraţiei pentru a preciza aceste chestiuni de o manieră cĂt mai riguroasă şi impersonală. În plan penal, deci dincolo de cel etic, este nevoie de probe individuale, nu putem proceda ca ei, prin atribuirea culpabilităţii colective.
Istoria disperării sub comunism
Cazuri recente de colaboratori deconspiraţi au indicat cu precizie importanţa pe care subiectul “Securitatea” o deţine încă pe agenda societăţii civile. Este Securitatea un subiect nemuritor? Pe de altă parte, putem vorbi de un anumit “rasism biografic”? În definitiv, tindem să blamăm colaboratorii, dar nu ştim cine au fost ofiţerii instituţiei.
Nu e vorba de niciun fel de „fatalitate biografică”, ci de dreptul unei societăţi de a-şi cunoaşte trecutul traumatic. Securiştii (ofiţeri şi informatori) au participat la perpetuarea Răului, la crearea unui sistem infernal în care fiecare bănuia pe fiecare, deci a unui univers din care dispărea orice noţiune de încredere şi solidaritate, lăsĂnd loc în schimb disperării şi demoralizării cotidiene. Cineva ar trebui să scrie o istorie a disperării sub comunism. Evident, nu s-a ajuns la împlinirea acestui model orwellian. Ispita libertăţii este mai puternică decĂt menghina totalitară. În cazul informatorilor, părerea mea este că ei trebuie să facă două lucruri: mai întâi, un pas înainte, prin care să-şi recunoască trecutul maculat moral. Apoi, un pas înapoi, deci să se abţină să facă pe mentorii Cetăţii, pe directorii de conştiinţe, pe călăuzele morale.
„Nu le datorăm nimic!”
Nimic nu-i califică în acest sens, ba chiar dimpotrivă. Doar astfel se va ajunge la transcenderea vinei. Expiaţiunea implică mărturisire, rostire publică, asumare. Nu contează ce ne spun ei despre faptul că au „turnat” din datorie patriotică, că au scris numai lucruri minunate despre amicii lor, că de fapt ei ne făceau un mare bine scriind despre noi, că alţii ar fi putut scrie lucruri mult mai grave. Nu le datorăm nimic acestor domni şi doamne. Evident, unii dintre ei erau în felul lor tot un fel de victime, precum Kapo-ul din lagărele de concentrare naziste. Dar erau „victime” din altă categorie decât martirii necolaboraţionişti ai închisorilor ori cei anchetaţi pentru simplul delict de opinie. Fără claritate morală ne rătăcim în abulia mlăştinoasă care pune semnul egalităţii între victimă şi călău.
Precaritatea postcomunismului în România este întotdeauna marca prezenţei unor interese ascunse (securiste), dar aproape niciodată a absenţei drepturilor. De ce asumă intelectualii romĂni vizibili “ideologia Securităţii”, marginalizând, până la excludere, discursul drepturilor?
Va mai trece ceva timp până ce discursul drepturilor va fi articulat persuasiv în România. Nu sunt pesimist, constat doar că nu avem acea tradiţie disidentă care s-a ocupat exact de aceste chestiuni. Ne aflăm acum în plin efort, mai ales din zona PD-L, în prelungirea acţiunii Comisiei Prezidenţiale, de constituire a acelor regimuri de discurs şi acţiune politică prin care să poată fi formulate aceste „revendicări”. Ceea ce-şi propune, de pildă, Institutul de Studii Populare este exact reconstrucţia unui spaţiu în care interesele şi drepturile să fie reconciliate prin menţinerea unei dezbateri naţionale lipsite de inhibiţii şi tabuuri mortificante.
CONCLUZII
Ce este un securist
Cât e istorie şi cât e memorie atunci când vorbim despre Securitate?
Memoria este şansa unei societăţi de a nu sucomba vidului moral. Istoria se clădeşte pe memorie, este coagularea diverselor straturi ale memoriei în discurs analitic, curajul de a ieşi din patul procustian al clişeelor auto-glorificante şi al milei de sine. Securitatea a devenit la un moment dat o instituţie ce recruta masiv în rândurile populaţiei. A analiza motivele angajării în Securitate, mentalităţile informatorilor, raţionalizările lor sunt substanţa unui act istoric, deoptrivă lămuritor şi reparator. Nu putem trata Securitatea ca un fel de comando terorist picat de pe Marte. Vedem chiar astăzi cum naţional-securismul nu se dă bătut, atacă mereu, cu înverşunată agresivitate. Deci, securismul a prins rădăcini, iar acest subiect îşi aşteaptă analiştii.
Ce este un securist?
Securistul este agentul Răului, un individ pentru care Binele este un concept perimat, ridicol, fără vreo semnificaţie reală. Securistul ştie să-şi găsească scuze. Ştim că există cazuri de foşti ofiţeri ai Securităţii care au devenit istorici ai filmului, şefi pe la ICAB, directori de biblioteci universitare ori inspectori silvici, fără a explica vreodată cum a fost posibilă complicitatea lor activă cu forţele demonice. Au fost un timp draci, după care s-au întors în lumea noastră, mai mult sau mai puţin normală.
Fireşte, este o enormă minciună. Nu se poate să slujeşti Răul cu îndârjire şi să pretinzi apoi că nu ai ştiut ce faci. În plus, să ne înţelegem, partidul nu a urât Securitatea. Securiştii erau, mai preus de orice, activişti de partid. Tot aşa cum SS-iştii erau cei mai de încredere nazişti. Singurii cărora, în discursuri de taină, precum cel ţinut de Heinrich Himmler la Poznan, li se putea încredinţa sarcina supremă: eliminarea fizică a milioane de semeni numai din raţiuni strict ideologice.
CITIŢI ŞI:
Securitatea refuză să iasă la pensie
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ANGAJAMENT
Subsemnatul,Traian Basescu,ma oblig sa ajut organele securitatii statului.Activitatea pe care o voi desfasura este fara termen si in urma ei nu voi beneficia de niciun
sprijin material/23.11.1972
Cetateanul Traian Basescu este presedintele actual al romanilor.Inainte de 1989 a folosit toate parghiiile sistemului comunist pentru a parveni.Din mai 1990 se afla la ciolan alaturi de Ion Iliescu si Virgil magureanu cu care a organizat mineriada din iunie 1990.Acest cetatean a condamnat comunismul si a decorat-o post mortem pe Monica Lovinescu.Nu a miscat un deget pentru pedepsirea celor care se fac vinovati de tentativa de asasinare a cunoscutei dizidente.
In momentul in care a condamnat comunismul,citatul lui Milan Kundera de pe peretii Sighetului s-a prabusit.
In acest moment Romnaia este condusa de mafia politica recrutata din randurile baietilor destepti ai PCR si securitatii.
Asa este,
Dar alternativa, unde e alternativa??
In criminalul bolsevic Ilici, in fiul de general de securitate Geoana, in seful UTC Adrian Nastase, in laudatorul lui Ceasca, VCTudor?
Care a fost singurul care a avut macar bunul simt sa condamne comunismul?
Nu e vorba aici de care a fost mai murdar sau mai putin murdar. E vorba de cei care acuma iau o masura, cat mai mica (ca mare sigur nu o sa fie) ca sa mai indrepte putin Romania pe calea dreapta.
Suparatului
"Toti au fost patati, n-avem alternativa, trebuiasa ne multumim tot cu ei!"
Fals! Alternativa exista! Toti putem fi acuzati de apartenenta la structurile secu... datorita deprecierii reperelor morale din ultimii 50 de ani. O singura persoane e deasupra banuielilor: Regele Mihai, ultimul sef de stat, inca in viata, participant la al II-lea razboi mondial. Anticomunistul declarat Tismanenu nu sufla un cuvintel despre monarhie, una din tintele de predilectie ale securitatii. Avem la dispozitie un reper moral, un monument de respect pt toata Europa... iar noi ne incurcam cu diversi trepadusi minabili ai securitatii!
Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista!
Garfield, motanu(securist de omenie)
Motane, monarhia este expirata
Motane, monarhia este expirata.
Grabitului
Mdah! Asta e problema noastra! Securitatea nu e expirata, e mereu actuala, tot mai puternica!
Din pacate, ne place, nu mai putem spune nimic!
Garfield, motanu(expirat si el)
BRAVO GARFIELD!!!
Bravo Garfield, asa este! Ai cea mai mare dreptate! Singura solutie in acest moment este Majestatea Sa Regele Mihai I, dar pana or intelege comunisto-bolsevicii astia penali trebuie sa ducem lupte grele cu ei. Oricum, intr-o tara unde Udrea, Ilici sau Vadim dau lectii despre democratie inseamna ca am ajuns rau de tot!
lui Vladut
Ceea ce spun, spun din convingere... n-am nimic de castigat, nimic de pierdut!
Poporul roman nu va castiga nimic pactizand cu securitatea sau cu rusii... nu vor castiga decat jugul... Regina Elena si Regele Mihai au fost trup si suflet alaturi de acest popor amarat... sunt singurii care au incercat sa-l protejeze... Imposibil... imposibil sa te opui expansiunii rusesti si comuniste, cand ei au pus mana pe toate mijloacele de propaganda: tv, radio, ziare, cultura!
Si nu in ultimul rand pe guvern, armata, informatii si presedintie!
Garfield, motanu(luptator)
Fiecare tara are securitate, dar EA isi apara poporul, nu ca la romani.
O radiografie teribila despre OTRAVA sociala - securitatea romaneasca- pilonul de sprijin al comunismului desantat kghebist. Ura fata de om, teroarea si dispretul fata de calitatile native umane, mutilarea sufletelor si crimele dirijate si multe alte MARI PACATE cu care au fost INZESTRATI SECURISTII- spalarea creierelor acelor indivizi care au facut pact cu aceasta institutie in stransa alianta cu scoala de partid Stefan Gheorghiu, au creat produsele care ne conduc astazi - PERFIDE< fara TARA si NEAM, fara sentimente si respect fata de semeni, perversi si LACOMI. Aduna si aduna...dar nici o clipa nu se gandesc la ceea ce este in jur, ca sunt niste blestemati si toti urmasii lor sunt niste blestemati, care vor sfarsi prin a plati pacatele parintilor. Nici o clipa nu a actionat legea COMPETENTELOR, pentru-ca stiu ca in fata multor binecuvantati de Dumnezeu, ei sunt ZERO. UN zero pe care scrie OTRAVA poporului roman.
Presedinte Cosmin Gusa,Prim Ministru Ponta...
...la Justitie Chioariu, la economie pe ala" cu mucii-n freza, la transporturi punem un batran ca sa nu fie nevoie sa cumparam,Orban,la Camera Deputatilor... Olteanu-Vass...
Moaaaaama, ce schimbare si progres o sa fie in Romania...
ALO DIASPORA! (1)
SI PE VLADIMIR TIMINEVSKI NU-L INSTALEZI IN NICIO FUNCTIE?
IATA MAI JOS CATE CEVA DIN BIGRAFIA SI ACTIVITATEA ONOR D-LUI TIMINEVSKI (ALIAS TSMANEANU):
"""Vladimir Tismaneanu este fiul militantilor comunisti Leonte Tismaneanu si Hermina Marcusohn[3],[4],[5]. A urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primaverii, unde a fost coleg de clasa cu Nicu Ceausescu si alti copii sau nepoti de nomenclaturisti (Rautu, Gheorghiu, Brucan, Onescu, Doicaru) [6].
A absolvit Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, specializarea Sociologie in anul 1974 ca sef de promotie. Lucrarea sa de licenta, "Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt" (Editura Politica, 1976), de orientare neo-marxista, este considerata intrun articol din ziarul Washington Post drept un "rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale".
ALO DIASPORA (2)
"""[7] In aceasta lucrare, Tismaneanu ajunge la urmatoarea concluzie: "Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranzitii bruste si prin studii metafizice. Singura modalitate de a depasi acest statu-quo este revolutia socialista, in care clasa muncitoare, condusa de partidul politic revolutionar, va avea rolul principal." Acelasi ziar apreciase pozitiv numirea lui Tismaneanu in fruntea Comisiei Prezidentiale de Analiza a Dictaturii Comuniste din Romania [8] Teza de doctorat (Universitatea Bucuresti, 1980) are titlul "Revolutie si Ratiune Critica. Teoria politica a Scolii de la Frankfurt si radicalismul de stanga contemporan".
Intre 1974-1981, a lucrat ca sociolog in cadrul Laboratorului de Cercetari Sociologice Urbane din cadrul Institutului de Proiectari pentru Constructii Tipizate din Bucuresti. A fost o scurta perioada lector al Comiteitului Central al UTC. A publicat in: Viata Studenteasca, Amfiteatru, Contemporanul, Revista de Filosofie"""
Bravo Maria!
Ma mir ca ti-a aparut comentariul. Anul trecut, pt mult mai putin, mi-au taiat accesul la evz.
E bine sa stim si noi cine ne conduce, cine ne formeaza opiniile, cine ii sustine si de ce!
Garfield, motanu(dalmatianu)
IRONIA SOARTEI...SA-TI PUI LA ZID CORELIGIONARII...
Mai ales ca tatal autorului interviului a fost cine a ...fost.Iata ca nu intotdeauna ce naste din pisica...uneori mai se repede si la...sobolani.
Prin urmare:Leonte Rautu,Borila,Kisinevsky-Ioska-,Silviu Brucan,Walter Roman,Petre Lupu,Gh. Gaston Marin,Sorin Toma ....Dl. Tismaneanu cum a dus-o in copilarie?
EVZ, intotdeauna adevarul este dincolo de noi.
Politologul Tismaneanu este coautorul condamnarii comunismului fara condamnati,politologul Tismaneanu este in mod fatis impotriva lustrarii tuturor criminalilor securisto-comunisti.
Daca tov. politolog ar avea respect pentru adevarata Romanie noncomunista atunci de pe postamentul prezidential pe care a fost urcat ar vorbi si scrie despre condamnarea tuturor securist-comunistilor romani.
Comunismul nu a fost facut de fantome ,sau oameni fara chip ci de indivizi subumani,primate si gorile cu chip de om carora romanii, fara ratiune si responsabilitate civica ,le mai dau votul lor in ani electorali.Perpetuarea ramanerii la putere prin imunitate penala a acestor criminali comunisti se face prin transformarea legii in arma de aparare a faradelegii comuniste.
Ce inseamna a fi colaborator.
Ce inseamna ,,a fi colaborat cu securitatea'' ? Oare o declaratie scrisa de angajament pe care te-au fortat sa o dai [ca altfel stim cu totii ce se intampla] si nimic mai mult - deoarece faceai pe prostul si nu le spuneai nimic - reprezinta ca ai colaborat cu securitatea ? Mai ales daca aveai si rude detinuti politici stim cu totii cum erai privit si ce ,,tinichea de coada'' aveai pe tot restul vietii. Asa ca , rog a se scoate la iveala adevaratii colaboratori [cei pe care CNSAS-ul nu-i va prezenta niciodata] si sa se desecretizeze arhivele fostului PCR. Mai mult desecretizati dosarele fostilor membrii de partid. Cautati acolo nu in dosarele celor care au dat declaratii ca ce face vecinul sau de unde il stiu pe cel care a plecat in Austria sau ... Mai tinti minte ce se spunea in Dec. '89 ? L-am dat jos pe Ceausescu. Ei [ fostii ] niciodata nu au afirmat ca ,,revolutia'' din '89 a fost anticomunista. Deci , avem de a face cu o noua cacealma tip Secu.
tupeu
Sa fi copilarit in Primaverii, sa te bucuri de toate privilegiile puterii, sa fii tinar activist comunist in facultate, publicind materiale ce slaveau comunismul, sa pleci din țara atunci cind parinții, sint trecuți pe linie moarta, sa critici din strainatate regimul pe care l-ai slujit, și care te-a format, sa scrii o carte, dupa ce l-ai implorat pe Iliescu sa-ti acorde interviuri, sa-l condamni apoi ca reprezentant de frunte al ideologiei comuniste, asta da principialitate.. Nici chiar Brucan nu atinsese asemenea culme a tupeului... Asa e neamul asta, ia tot ce poate de la toți, tradindu-i cu prima ocazie..Cita dreptate avea Nae Ionescu in prefața celor 2000 de ani!...
tupeu
Sa fi copilarit in Primaverii, sa te bucuri de toate privilegiile puterii, sa fii tinar activist comunist in facultate, publicind materiale ce slaveau comunismul, sa pleci din țara atunci cind parinții, sint trecuți pe linie moarta, sa critici din strainatate regimul pe care l-ai slujit, și care te-a format, sa scrii o carte, dupa ce l-ai implorat pe Iliescu sa-ti acorde interviuri, sa-l condamni apoi ca reprezentant de frunte al ideologiei comuniste, asta da principialitate.. Nici chiar Brucan nu atinsese asemenea culme a tupeului... Asa e neamul asta, ia tot ce poate de la toți, tradindu-i cu prima ocazie..Cita dreptate avea Nae Ionescu in prefața celor 2000 de ani!...
mare tupeu mai au securistii
Ne deranjeaza ca tocmai un fost traitor in cartierul Primaverii s-a gasit sa faca cunoscute public ororile comunismului. Dar de ce n-ati facut-o, bunaoara dumneavoastra, care va recomandati a fi trait mai ferit de cangrena comunista decat Vladimir Tismaneanu. Ca sta in Ameruca, si mai si scrie, unde mai pui ca e si profesor universitar, il priveste pe dumnealui. nu a luat locul dumitale, nu ti-a furat ideile, nici scrierile.. De vazut daca multi dintre detractorii lui Vl. Tismaneanu nu sunt apropiati ai masinariei terorii!!
Talibani
securitatea nu e acuzata ca si-a facut datoria fata de tara; securitatea e acuzata ca a aparat un sistem politic nu o tara, ca a actionat de cele mai multe ori in afara legii exact asa cum facea in mod discretionar insusi PCR, ca se considera intangibil si putea face orice, la fel ca oamenii partidului;securitatea apoi a preluat tot ce putea fi mai rau din sistemul comunist si perpetueaza acelasi sistem de nonvalori si de relatii "de familie" la fel ca grupurile de crima organizata; in comunism, la fel ca si la "secu" erai cu ei ori altfel erai importiva; talibani!
Totul se transforma...
A existat o SECURITATE a kghebeului in Romania, care a format oamenii- comunisti notorii- distrugatorii morali ai acestui popor- in primul rand psihic prin teroare si suspiciune. Dar aceasta metoda este folosita la toate popoarele lumii sub diferite alte " retete". Crdeti ca patriotismul americanului care isi toarna vecinul ca a avut nu stiu ce musafiri, ca este suspect in nu stiu ce privinte...este departe de aceste practici ?...Acea securitatea a scolilor de partid si in special a scolii prezenta si astazi Stefan Gheorghiu, este laboratorul TOXIC impotriva poporului roman. Duplicitatea dusa pana la dementa a acestor clone si a urmasilor lor, pentru un om normal este imposibil de conceput- dar ea exista. Este arma noii societati cu care se loveste in romani. Este metoda securistilor noi de a domina si teroriza acest popor. Ma mir cum de Domnul Tismaneanu nu si-a schimbat numele- practica foarte des folosita....
securitatea
Securitatea romana este o institutie criminala instituita de catre ocupatia sovietica dupa modelul NKVD ului cu scopul de a distruge identitatea nationala a poporului roman.Ea face acest lucru cu o daruire totala prin cultivarea prostului gust,a grosolaniei si a grobianismului in toate mediile romanesti.O face si pe plan extern numind nonvalori care sa reprezinte Romania si acceptand ca denumiri asemanatoare cuvantului "roman" sa fie folosite pentru a desemna popoare cu grave probleme sociale.Planul securitatii este sa faca
lepadarea de sine
nu vad de ce reprosurile adresate biografiei autorului ar altera sinceritatea discursului sau. dl tismaneanu nu a ales sa se nasca intr-o familie cu convingeri comuniste dar el a ales destul de devreme sa nu slujeasca regimul comunist. el a ales sa riste si sa se aventureze in necunoscut in loc de-a pune inteligentza sa in slujba ideologiei comuniste. daca totzi "anticomunistii" postcomunisti ar fi urmat la timp exemplul sau, romania n'ar mai fi fost tzara comunismului patriarhal si a prostitutziei ideologice a elitelor. anticomunismul autorului traduce convingerile sale si nu o conversiune ideologica de conjunctura. xenofobia si rasismul indeamna pe unii sa asocieze comunismul alogenilor. este drept ca el a fost impus de sovietici dar servitudiea voluntara pare congenitala culturii politice romanesti.
?????? !!
verem egalitate da nu pentru catei
si membri de partid reprezinta cainele mare
catellul il condamnati
hai fiti seriosi daca condamnati pe unul condamnati pe toti